Politicienii nostri nu sunt capabili sa gestioneze o criza in timp real. Ne-am convins in nenumarate ocazii.
Prima prioritate ar fi strangerea urgenta a tuturor cainilor fara stapan de pe strazi. Pe loc si fara balbaieli de organizare. Nu trebuie sa inventam mersul pe jos, ci doar sa constatam ca nicaieri in occident NU EXISTA CAINI VAGABONZI ! Si in niciun caz, MULTIPLE HAITE DE CAINI AGRESIVI ! Si pentru asta nu avem nevoie doar de legi, ci si de bun simt si spirit civic, mai ales dupa toate atacurile tragice din ultima vreme. Punct !
O data rezolvata aceasta problema (care necesita logistica si organizare, din pacate elemente necunoscute politicienilor nostri), etapa urmatoare este generata strict de bugetul disponibil si/sau constiinta colectiva – cainii pot fi tinuti si hraniti in adaposturi, castrati sau nu, iar in lipsa mijloacelor necesare, pentru a NU-I CHINUI CU MANCARE PUTINA SI IN SPATII MESCHINE, dupa o perioada de X zile pot fi adoptati sau eutanasiati toti cei ramasi. Am destui prieteni care au adoptat caini si care au grija minunat de ei, dar cred ca nici lor nu le-ar placea sa le fie copiii omorati de un caine vagabond.
Copiii si batranii nostri sunt mai pretiosi decat orice caine si cine neaga acest adevar este javra si nu om. Iar toti iubitorii de caini (subsemnata are 3) n-au decat sa-i adopte, cu amendamentul ca parasirea ulterioara pe strada ar trebui pedepsita grav printr-o lege. E momentul sa oprim toata mascarada asta si furtul da bani prin false sterilizari si sifonarea banilor prin unele ONG-uri fantoma. M-am abtinut zile bune sa deschid subiectul, dar cred ca ipocrizia unora si moartea unui copil nevinovat m-au facut sa iau, totusi, atitudine.
Sursa: http://22foryou.co/mihaela/out-of-my-world/om-sau-caine/