Câmpeni – capitala colţilor?!

Câmpeni – capitala colţilor?!

Despre Câmpeni – numai de bine… Orăşelului meu natal – orăşel de munte, plasat în inima Apusenilor – tuturor câmpănarilor, dar mai ales fruntaşilor conducători locali, ne place să-i zicem cu mândrie că e “Capitala Ţării Moţilor”, pentru că plasamentul lui geografic îi conferă acest drept.

Din păcate, doar amplasarea geografică este cea care-i poate susţine această titulatură pompoasă, pentru că despre celelalte trăsături pe care ar trebui să le aibă o adevărată capitală nici nu putem vorbi. …Şi totuşi, zilele trecute, chiar în ziua de marţi, 13 octombrie 2015 (ziua cu trei ceasuri rele!), a trebuit să constat că şi Câmpeniul are cel puţin o trăsătură comună cu însăşi capitala ţării, Bucureşti. Şi în Câmpeni, ca şi la Bucureşti, câinii vagabonzi colindă nestingheriţi în haite pe străzile oraşului, făcându-şi singuri legea, cu colţii, pentru că se pare că au descoperit aici un “vid” de putere, adică la nivel local nu există nici lege şi nici putere de execuţie a legii pentru ei. Aşa că ei, câinii comunitari, s-au instalat în vârful lanţului trofic şi se servesc tacticos din pulpele sau coapsele trecătorilor neatenţi. Altfel cum mi-aş putea explica faptul că fiica mea de 13 ani a fost muşcată de un astfel de câine în drum spre şcoală, marţi, 13 octombrie, la ora 8 dimineaţa, pe strada principală a oraşului, strada Moţilor? Probabil ar trebui să tac, cum majoritatea o facem, aşteptând cu resemnare ca “cineva să facă”… poate ar trebui să arunc vina celor întâmplate pe “pisica neagră” din ziua de marţi, 13 octombrie şi cred că aşa aş fi făcut dacă trăiam în urmă cu vreo 200 de ani sau mai mult, captiv în superstiţii… Dar brusc îmi sare-n ochi anormalitatea ridicolă a situaţiei: suntem în secolul XXI, trăim într-un oraş cu pretenţii de a fi european, civilizat şi cu toate astea acceptăm zi de zi traiul “la comun” cu haitele de câini înfometaţi ce ne ameninţă chiar vieţile copiilor … (ne amintim cazul băieţelului din Bucureşti sfârtecat la propriu…). Trebuie oare să aşteptăm până vreun copilaş nevinovat va muri fără să luăm vreo măsură? (… iar atunci, sigur am asista la o repriză bine mediatizată de condoleanţe stropite cu lacrimi de crocodil din partea vreunei notabilităţi, precum domnul Oprescu, edilul Bucureştiului, în urmă cu doi ani). Din câte am studiat, cadrul legal pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de ecarisaj este reglementat complet încă din 2004 (Hotărârea nr.955 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanţei Guvernului Nr.71/2002)… Din 2004 şi până în 2015 s-au scurs 11 ani, respectiv aproape 3 mandate… Mda, cam prea puţin, se pare, pentru ca şi la Câmpeni, mândra capitală a moţilor, să poată fi înfiinţat şi să fie funcţional un serviciu de ecarisaj… Până când “cineva să facă”, părinţi din capitala Ţării Moţilor (…sau colţilor?) – Câmpeni, aveţi grijă de copiii voştri! Se pare că noi, părinţii, suntem singurii care trebuie să veghem în mod direct la siguranţa lor pe străzile Câmpeniului… Sau poate că aceste câteva rânduri scrise de mine vor sensibiliza pe “cineva” să se îngrijească de problema siguranței pe străzi, care nu înseamnă doar să ai asfalt (mai mult sau mai puţin găurit) sub picioare, ci înseamnă mult mai multe … În rest, despre Câmpeni – numai de bine!

Alexandru Nicolae Duşa,
cetăţean şi părinte din Câmpeni

http://www.campeniinfo.ro/campeni-capitala-coltilor-4888.html

Leave a Comment